Descoperirea unor creşteri rapide a nivelului oceanelor

1) Domnule Onac, într-o perioadă în care se vorbește despre nivelul oceanelor în contextul încălzirii globale, aţi publicat pe 11 Februarie în revista Science un articol despre nivelul oceanelor de acum 80 de mii de ani. Puteți descrie pe scurt modul cum decurge o astfel de măsurătoare?

Termenul mai exact ar fi cel de reconstrucție al nivelului mării. Astfel de reconstrucții se pot face fie pe seama unor evidențe geomorfologice cum ar fi terase sau nișe de abraziune marină, fie studiind recifi de corali fosili, sedimente ­marine de adâncime sau anumite depozite din peșterile formate în zona litorală. Acestea din urmă au făcut obiectului studiului nostru, care a pus în evidență existența pe pereții peșterilor și pe stalactitele preexistente a unor depuneri minerale bulboase (a se vedea fotografia). Aceste formațiuni cu morfologie particulară s-au putut forma doar atunci când nivelul mării a staționat la respectivul nivel o perioadă de timp suficient de lungă, care să permită acumularea materialului mineral în jurul stalactitelor. Astfel de orizonturi cu formațiuni bulboase au fost identificate la 1 și 3 metri deasupra nivelului actual al mării, precum și la adâncimi de -15 și -22 m. Orizontul situat la +3 m reprezintă poziția nivelului mării din timpul ultimului interglaciar (perioada cea mai caldă a ultimilor 150.000 de ani, când calotele glaciare s-au topit aproape în totalitate și nivelul mărilor și oceanelor a fost undeva cu 3 până la 6 m mai ridicat decât în prezent. Orizonturile descoperite de scafandri în peșterile studiate de noi la -15, respectiv -22 m, reprezintă poziția nivelului mării corespunzătoare unor perioade glaciare. Relația dintre nivelul oceanelor și perioadele glaciare sau interglaciare este una de proporționalitate: în perioadele când calotele glaciare erau extinse exista mai puțină apă în oceanul planetar (aceasta era prinsă în gheață), în timp ce reducerea volumului gheții ca urmare a topirilor din perioadele calde au condus la creșterea nivelului mărilor și oceanelor.

1. Formațiuni bulboase aflate la nivelul actual al mării în peșterile din Mallorca. © Bogdan P. Onac (foto Onac)

Întrucât ultima perioadă caldă (cea de acum ca. 127.000 până la 115.000 de ani în urmă) este relativ bine studiată, ne-am concentrat atenția asupra orizontului situat la 1 m deasupra actualului nivel al mării. Datarea radioactivă uraniu/thoriu (U/Th) a depunerilor minerale a permis determinarea cu precizie a vârstelor formațiunilor bulboase, care s-au format cu cca. 81.000 de ani în urmă. Deoarece insula Mallorca este stabilă din punct de vedere tectonic (nu se scufundă și nici nu se ridică), semnificația orizontului situat la 1 m deasupra actualului nivel al mării este acela că acum 81.000 de ani, nivelul din Marea Mediterană era cu 1 m mai sus, ceea ce înseamnă că o bună parte din ghețarii formați după ultima perioadă caldă s-au topit.

Ca o paranteză, pentru a înțelege și mai bine semnificația studiului nostru: majoritatea reconstituirilor se fac pe baza recifilor de corali fosili, formațiuni răspândite pe întreg globul. Această metodă prezintă numeroase incertitudini și ridică semne de întrebare, adeseori majore, cu privire la 1) adâncimea la care colonia de corali a trăit (fiecare specie de corali tolerează anumite adâncimi ale apei), 2) proveniența probelor analizate (sunt in-situ sau transportate de la locul în care s-a format reciful), 3) acuratețea cu care recifii surprind schimbările rapide ale nivelul mării și 4) erorile de datare U/Th a coralilor diagenizați. În plus, o parte din recifii studiați anterior sunt localizați în regiuni tectonice active (suferă mișcări de ridicare), pentru care cercetătorii consideră că rata de ridicare a rămas constantă în timp (puțin probabil în realitate). Toate aceste incertitudini pot fi evitate folosind speleotemele (de ex., stalactite) bulboase descrise în lucrarea noastră, care pot înregistra cu o precizie de ordinul centimetrilor pozițiile din trecut ale nivelului oceanului planetar.

2. Detaliu speleoteme bulboase. © Toni Merino (foto: Merino)

2) De ce ați ales regiunea Mallorca? Există și alte zone din lume în care s-ar putea face acest tip de măsurători?

Am ales Mallorca deoarece pe această insulă există numeroase peșteri litorale, toate conținând dovezi abundente ale schimbărilor frecvente suferite de nivelul mării în trecut. În plus, așa cum menționam mai sus, Mallorca este o insulă stabilă tectonic, fapt care dă greutate rezultatelor prezentate.

Astfel de formațiuni (sau asemănătoare) au mai fost identificate și studiate în insulele Bermude, în peșteri scufundate de pe coastele Croației, Italiei și din Bahamas.

3) Demonstrează studiul dvs. că periodicitatea glaciaţiunilor, considerată până acum de 100 de mii de ani, s-ar putea să fie greșită?

Contrar studiilor anterioare, lucrarea noastră ridică un semn de întrebare (nu neagă complet) în ceea ce privește succesiunea ciclurilor glaciare la fiecare 100.000 de ani în emisfera nordică. Faptul că acum 81.000 de ani, la scurt timp (2.000 de ani) după ce s-a înregistrat maximul insolației termice la latitudinea de 65º N, nivelul mării era cu 1 m peste cel actual, arată că în această emisferă ciclurile glaciare s-au succedat la mai puțin de 100.000 de ani, urmând îndeaproape fluctuațiile termice cauzate de schimbarea parametrilor orbitali ai Pământului. Cu toate acestea, trebuie reţinut faptul că nu se poate pune un semn de egalitate între ciclurile glaciare şi insolaţie sau conţinutul de bioxid de carbon. Acţiunea independentă a nici unuia dintre aceşti factori nu determină schimbări climatice atât de drastice. Suprapunerea mai multor factori (unii deja amintiţi, alţii încă necunoscuţi) poate fi, în schimb, responsabilă de fluctuaţii climatice majore. Revenind la ciclul de 100.000 de ani, se pare că acesta se regăseşte în înregistrările de bioxid de carbon și metan din carotele extrase din Antarctica.

4) De ce este de o importanță actuală un astfel de studiu?

Lucrarea noastră a fost percepută că un semnal de alarmă pentru că aduce dovezi clare că nivelul oceanului planetar poate înregistra creșteri (acestea sunt cele care interesează) sau căderi de până la 1 m în doar 50 de ani în condițiile în care impactul antropic era inexistent acum 81.000 de ani. Acest fapt este extrem de important pentru că o treime din populația globului trăiește la mai puțin de 100 de km de țărm.

3. Profesor Bogdan P. Onac

5) În calitatea de profesor al Universității Babeș Bolyai aș dori să va întreb în ce măsură un astfel de studiu ar putea fi făcut integral în România. Care sunt marile lipsuri ale educației și cercetării geologice românești ?

Offf. Cu tristețe trebuie constatat că baza analitică în Universitatea Babeș-Bolyai, ca de altfel în toate celelalte instituţii din România este extrem de săracă. Granturile au fost și rămân prea mici și ne este imposibil să achiziționăm instrumente de ultimă generație cu care am putea face față concurenței științifice din vest. În plus, granturile de cercetare sunt evaluate în mare parte de specialiști de conjunctură, în familie”, iar monitorizarea strictă şi reală a felului în care fondurile sunt gestionate, dar mai ales ce produse științifice rezultă de pe urma lor este deficitară. Altfel nu pot să îmi explic granturi de multe sute de mii de lei care nu produc nici o lucrare ISI! O evaluare reală a propunerilor de grant, care sa includă mai ales specialişti străini (daca tot ni se solicită să predăm documentatia şi în engleză) şi apoi o monitorizare fără tratamente preferenţiale pentru unii, ar putea ajuta la direcţionarea banilor către directorii de proiecte cu rezultate de excepţie confirmate. Altfel, totul este o amăgire amară care nu poate duce la ştiinţă de calitate.

Răspunsul așadar este NU, nu am fi putut face de la cap la coadă un astfel de studiu în România zilelor noastre. Și este păcat, căci va veni și vremea (sper) când vom avea acces in universitățile din România la instrumente moderne, dar nu o să mai fie cine să le folosească!

Interviu realizat pentru Cercetarea Românească de Lucian Ancu.

Referință articol științific: J.A. Dorale, B.P. Onac, et al. Sea-level highstand 81,000 years ago in Mallorca, Science 327, 860–863 (2010).

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Salvaţi ca semn de carte: legătură permanentă.Comentariile şi ecourile sunt închise.
blog comments powered by Disqus